De multe ori, neprofesionalismul adoptat prin mijloace complementare unei argumentatii persuasive, cum ar fi seducţia şi manipularea, conduce la decadenţă şi la o anumită rutină păgubitoare în orice domeniu de activitate statală şi nu numai.

În multe cazuri, tentativa autorităţilor politice de a reforma un sistem, o structură sau pur şi simplu, o activitate, în contextul general de reformă a statului, rămâne la stadiul de politică publică de studiu, deşi realitatea obiectivă confirmă necesitatea şi oportunitatea implementării acesteia.

Succesul sau insuccesul implementării unei paradigme epistemice în reforma statului şi, implicit, a adminstraţiei publice la toate nivelurile, depinde în primul rând de profesionalismul celor care manageriază acest proces. De asemenea, depinde şi de resursele umane cu care sunt înzestraţi aceşti manageri. Este vorba, în esenţă, de nivelul de cunoaştere explicită şi implicită de care beneficiază iniţiatorul de politici publice, reformatoare din administraţia publică.

Pe de alta parte, iniţiatorii politicilor publice din administraţie, consider ca ar trebui să aiba suficientă experienţă pentru a găsi metodele şi soluţiile adecvate în scopul externalizării acesteia şi în vederea socializării cunoaşterii prin protejare şi schimb de know- how sau de experienţe istorice nu prea îndepărtate. Cu alte cuvinte, şi în domeniul administraţiei publice trebuie trecut urgent de la viziunea carteziană la o viziune de tip occidental, de la un management bazat pe existenţa sau inexistenţa mijloacelor financiare la un management bazat pe cunoaştere.

Actualmente, criza economică cu care ne confruntăm are cauze multiple. După opinia mea, cele mai severe cauze, care conduc şi vor conduce inevitabil la o degradare şi o decadenţă a relaţiilor sociale existente o constituie criza cultural educativă şi criza de gestiune cronică. Des