După episodul cu inundaţiile, săptămâna trecută un post de televiziune din Chişinău a transmis un reportaj, potrivit căruia haite de lupi din România - în lipsa sârmei ghimpate - au trecut Prutul înot şi au atacat câteva stâne de oi, precum şi o persoană. Cu acelaşi succes lupii puteau să vină şi de peste Nistru, mai ales că anumite sectoare ale Nistrului sunt la fel de înguste ca şi cele ale râului Prut.

Dar lupii din Est nu pot veni neinvitaţi, ei sunt prieteni cu lupii moldoveni şi respectă „zonele de influenţă". Lupii din România sunt însă neobrăzaţi, ca şi autorităţile, care „visează zi şi noapte cum să anexeze patria noastră mică, dar scumpă şi unică".

Este o poveste care transmite un mesaj, pliat pe un clişeu vechi, de decenii cel puţin. Esenţa acestui tertip este următoarea - tot răul vine din Vest, din România cu precădere.

Anume acesta era un leitmotiv al propagandei sovietice, de aceea Cortina de Fier pe linia Prutului în timpul Războiului Rece avea un scop dublu, de izolare faţă de Europa, Occident, dar şi de România, deşi şi aceasta din urmă era „democraţie populară" din decembrie 1947.

Pentru asta a fost pusă sârma ghimpată, să apere patria de toţi oaspeţii nepoftiţi, inclusiv din România. În documentele KGB-ului de la Chişinău se menţionează diferite ţări, printre care una misterioasă numită „obiectul 24", dinspre care se raporta foarte des că ar veni campanii propagandistice, inclusiv prin trimiterea unor loturi întregi de materiale „antisovietice". Era vorba de România.

În perioada sovietică, mai toate menţiunile din spaţiul public, legate de cuvinte precum România, român, românesc erau admise numai dacă erau însoţite de adjective peiorative.

Subtextul era acesta: să-i facă pe moldoveni să le fie ruşine să-şi spună români sau să afirme că vorbesc româna. Mai mult, afirmaţii inocente, precum acelea ale unor muncitori