Într-o clădire veche de peste 100 de ani din cartierul târgu-mureşean 7 Noiembrie, înainte de blocurile construite în vechiul regim, se află grădiniţa cu program normal nr. 3. Trecând prin curte, după un hol minuscul ajung într-o sală primitoare, bine încălzită de o teracotă imensă ce tronează într-un colţ al încăperii. În sală, o educatoare amabilă, îndrăgită de copiii din grupa Fluturaşilor mă întâmpină cu zâmbetul pe buze. „Sunt profesoara pentru învăţământ primar şi preşcolar, Comşa Maria Diana, mi-am ales această meserie din pasiune, de mică, la Blaj, îmi plăcea să-mi adun prietenii să-i aşez în bancă şi să mă joc de-a şcoala, să le predau…”astfel se prezintă „doamna” Fluturaşilor, momentan fiind în anul doi la masterat, la extensia Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

Cei 12 copii alcătuiesc grupa mixtă, de la cea mai mică de trei ani, Andrea, până la cel mai mare, Rafael, care peste câteva zile va împlini şapte ani. Copiii mai mari rămân peste program încă o jumătate de oră, ca aşezaţi pe la mesele lor să mai lucreze pe caiete speciale. Aceste exerciţii contribuie la pregătirea lor pentru şcoală. Stând de vorbă cu ei, aflu lucruri interesante. Cu nonşalanţă povestesc despre planurile lor, deşi adesea se întâmplă ca vecinul de bancă să ştie mai bine câţi câini are unul şi altul acasă, ori peste câte zile va fi ziua de naştere al celui întrebat! Nişte copii simpatici şi cuminţi, unii dintre ei amintindu-şi că au mai apărut în ziar, alţii argumentând cu seriozitatea unui adult, de ce preferă o meserie şi nu alta. Astfel Rafael, stelistul, vrea să fie fotbalist, Anamaria –poliţistă „că-i faină uniforma,” Darius-pictor, „am acasă tablouri pe pereţi, astea de la galerie le-am văzut de când eram mic”, acum are cinci ani jumătate şi nişte părinţi care se ocupă „cu gătitul” şi un frate care „are un fel de bar.” Sonia se vrea cowboy, că la Lechinţa are