Însă ce unităţi de măsură avem când comparăm imponderabilele – viaţa de azi cu cea de ieri, de pildă?

Unii – mai ales când sunt întrebaţi – compară viaţa de acum cu cea din timpul comunismului şi constată că pe atunci „era mai bine“. Dar ce compară ei de fapt? De obicei, aspiraţii nerealizate cu amintiri edulcorate. Atunci cum se numeşte unitatea de măsură între amintiri şi speranţe? Si până la urmă, cum ştim că un regim e mai bun decât un altul? Comparând PIB-uri, speranţe de viaţă sau amintirile unor martori? Pentru alţii, perioada cea mai bună din istoria României a fost cea interbelică, pentru câţiva – „la belle époque“. De fapt, toţi măsoară corect, numai că au unităţi de măsură diferite. Nu cumva ar trebui să le comparăm şi pe acestea între ele? Dar atunci, de unde vom lua noua unitate de măsură?

Publicul larg are propriile standarde de comparaţie, astfel că, atunci când i se cere să răspundă la întrebări gen „cine sunt cei mai importanţi 10 români“, dă răspunsuri care pe oamenii mai subţiri îi uluiesc, dacă nu chiar îi sperie. Însă, de foarte multe ori, cei pe care i-am numit „oameni subţiri“ se sperie unii pe alţii prin comparaţiile pe care le fac.

Într-un filmuleţ care circulă pe Internet, fostul dizident sovietic Vladimir Bukovski compară vechea URSS cu Uniunea Europeană şi constată că cele două nu se deosebesc prea mult, doar că una e hard, iar alta soft: ar fi vorba despre formaţiuni multinaţionale obţinute prin exercitare de forţă sau presiuni, ce distrug statul naţional, conduse birocratic de oameni nealeşi, exercitând un control riguros asupra populaţiilor etc. Mai mult, chiar Gulagul are un corespondent soft în UE: corectitudinea politică! Acest tip de comparaţii e foarte răspândit, de obicei UE fiind înlocuită de Statele Unite. Curios, aici şi stânga, şi dreapta radicale cred că ştiu ce şi cum să compare: stânga radicală vorbeşte