Deşi are cancer şi zilele îi sunt numărate, Grigore Gheorghe nu a lăsat nicio zi vioara din mână. Cântă de 50 de ani. Fiu al vestitului lăutar Nicolae Buruiană, Nea Gore, de 62 de ani, cântă la vioară de la vârsta de 12 ani. Soţia şi fiica i-au murit de cancer şi boala nu-l iartă nici pe el.

Are tumoră hepatică, dar şi diabet, hipertensiune, cardiopatie ischemică şi prostată. Locuieşte cu chirie într-o casă veche de pe strada Plevnei 335, administrată de Direcţia Serviciilor Publice, singur, într-o cămăruţă de trei metri pe trei.

Când se mai îmblânzeşte vremea, îşi ia vestita vioară şi iese pe Regala, ori se duce în Piaţa Concordia şi cântă, ca nimeni altul, „Zaraza".

Soarta nu a fost îngăduitoare cu Grigore Gheorghe, zis Nea Gore. La 62 de ani, arată de 80 şi respiră greu, din cauza tumorii uriaşe de la ficat.

Trăieşte dintr-o pensie socială de 350 de lei, dar plăteşte la timp chiria, apa şi gunoiul. La urmă, nu-i mai rămâne mai nimic.

„Am lucrat ca zidar o vreme, la Cooperativa de Prestări Servicii, dar în cartea de muncă am avut numai vreo zece ani. Am fost şi în formaţie, dar, ca lăutar, eram colaborator, fără carte de muncă. Soţia mi-a murit în 2002, la 53 de ani, de tumoră, la fel şi fiica mea, în 2009. I-au rămas, săraca, şase copii", povesteşte Nea Gore.

N-ar da vioara pentru nimic

Cândva, răsunau localurile Brăilei, când începea să cânte vestitul „Gore". A învăţat meşteşugul de la tatăl său, Nicolae Buruiană, fondatorul tarafului „Periniţa", taraf care a luat, cândva, locul II pe ţară. Nea Gore a învăţat să cânte nu doar „după ureche", ci şi pe note.

„M-a învăţat Gică Bugeac, concert-maistru la Orchestra Simfonică de Stat din Galaţi. Cu tata am cântat pe la nunţi de la 12 ani", povesteşte lăutarul care, deşi sărac, nu şi-ar da vioara din mână nici pentru un miliard