Presa franceză critică la unison sprijinul pe care liderii francezi l-au acordat de-a lungul timpului dictatorului tunisian, Ben Ali. Pentru L’Humanité, tunisienii "nu sunt pregătiţi să uite atitudinea cinică a liderilor francezi, atitudine pentru care Parisul nu are nici o scuză şi care nu va putea fi nicicând iertată în ochii istoriei".

Cotidianul comuniştilor francezi subliniază "lunga tăcere complice cu Ben Ali, frumoasele afaceri realizate între vechi prieteni, care vor lăsa urme".

"Câte personalităţi politice, economice, ale presei, ale lumii universitare şi altele nu au fost în mod regulat invitate de regimul tunisian în palatele de la Djerba sau de la Tunis, pentru ca apoi să promoveze regimul lui Ben Ali ?", se întreabă jurnalul.

"Legăturile ambigue cu regimuri corupte şi autoritare nu ţin numai de un anumit eşichier politic din Franţa", aminteşte La Croix, cotidian catolic. "Astăzi, aceste naţiuni care au o istorie atât de lungă şi de întortocheată cu Franţa vor să îşi dicteze propria lor cale".

Ziarul regional La Montagne consideră că gestiunea franceză a crizei tunisiene este "dovada falimentului politicii “Françafrique” şi subliniază că revolta tunisiană este o adevărată revoluţie, care are şi destule accente anti-occidentale".

"Ne-am întrebat, săptămâna trecută, ce a putut trece prin capul lui Michèle Alliot-Marie, ministrul francez al Afacerilor Externe", scrie Les Dernières Nouvelles d'Alsace, cu aluzie la declaraţiile controversate ale ministrului de Externe. Pe 11 ianuarie, în faţa Adunării Naţionale, doamna Aliot-Marie a propus ajutorul francez în materie de menţinere a ordinii publice pentru Tunisia şi de gestionare a manifestaţiilor care, potrivit ONG-urilor, făcuseră deja câteva zeci de morţi.

"Având o anumită distanţă în timp, ne dăm seama până la ce punct această propunere ciudată este simptomatică pri