Primul și cel mai important efect e radicalizarea protestului. Început ca o mișcare mai degrabă de imagine (alimentarea pentru sume derizorii și plata cu monede de 5, 10 și 50 de bani), protestul a trecut în faza în care are o strategie pe termen lung, cu obiective clare de etapă: promovare, alegerea unei companii țintă (OMV Petrom), boicotul acesteia până în momentul în care va fi obligată să reducă prețurile, urmat de reducerea prețurilor și la celelalte companii (detalii aici).

Reacțiile la prima zi de boicot (general încă) sunt contradictorii. În timp ce ”România liberă” anunță că ”Boicotul benzinăriilor a murit pe internet” (dar articolul se bazează exclusiv pe monitorizarea activității din câteva benzinării), Ion Tache, președintele Asociației Benzinarilor Particulari, declară la ProTV că vânzările au scăzut cu 20%. În acest timp, pentru ”Gândul”, Constantin Tampiza, reprezentantul președintelui LukOil în România, încearcă o diversiune, întrebându-se retoric de ce românii nu protestează împotriva ”scumpirii cartofilor și a altor alimente” (de parcă domnul Tampiza nu ar ști că scumpirea carburanților este unul dintre principalii factori de multiplicare și scumpire a prețurilor pentru orice produs aflat pe piață).

Reprezentanții OMV Petrom, vizată să fie prima companie asupra căreia se va răsfrânge boicotul consumatorilor, a adoptat o poziție de forță. “Nu intenționăm să reducem prețurile în perioada următoare ca efect al presiunii publice. Noi ne vom păstra politica de prețuri, iar acestea vor varia în continuare în intervalul plus sau minus 5% în funcție de trafic, locație, concurența din zona respectivă”, au declarat reprezentanții OMV pentru incont.ro. (Interesant de remarcat în această declarație e că toți factorii enumerați, de care depinde acea marjă de 5%, sunt subiectivi – cerere și concurență -, fără legătură directă cu costurile de produ