În liceu era considerat un bun desenator, însă a preferat sculptura, artă care îi dă mai multă libertate în exprimare. Majoritatea lucrărilor sale se află în patrimonial naţional.

Talentul, mărturiseşte Gheorghe Alupoaie, l-a avut dintotdeanua. Cei care l-au descoperit au fost chiar părinţii, „care dispuneau de o anumită educaţie şi sensibilitate“.

„Cred că de pe la patru ani au văzut că sunt talentat. Mama a constatat că-mi place să mă exprim grafic şi că reprezentam într-o manieră realistă lucrurile pe care le vedeam“, a spus vasluianul.

Artistul îşi aminteşte că una dintre primele sale lucrări a fost „Enoriaşi intrând în biserică“, desen pe care l-a realizat privindu-i pe sătenii din localitatea în care a copilărit cum mergeau la slujbă.

Atras de tridimensional

„La un moment dat, tatăl meu avea un ziar pe masă. Pe prima pagină era o fotografie a lui Stalin. Mi-a cerut să-l desenez şi eu şi am făcut asta fără probleme“, adaugă Gheorghe Alupoaie.

Sculptura, care peste ani avea să-i aducă atâta faimă, a descoperit-o în timpul liceului. Deşi era unul dintre cei mai apreciaţi elevi la desen, a ales dalta şi ciocanul în locul pensulei şi a acuarelelor.

„În paralel cu sculptura am făcut studii sănătoase de desen artistic. În clasa a IX-a, elevii din anii terminali veneau la şevaletul meu să privească ce am desenat. Sculptura, însă, îmi dă prilejul de a mă exprima plastic tridimensional, o posibilitate pe care nu am avut-o până atunci. În desen trebuia să dau iluzia tridimmensionalului“, precizează Gheorghe Alupoaie.

Sculptorul afirmă că a preferat portretele, iar de-a lungul anilor a realizat busturi pentru majoritatea personalităţilor istorice şi ale culturii româneşti. „Portretul are posibilitatea de a reda trăirile interioare ale unui personaj. Asta m-a preocupat încă de la primele