Abia acum, la 48 de ore dupa ce am scris articolul “PDL. Pot evita liderii sai o competitie interna absurda”, realizez cu surprindere doua lucruri:
a. Ca am intrat pe un teren politic mai minat decat credeam;
b. Ca multa lume buna din politica romaneasca (politicieni si consilierii lor) citeste sondaje fara sa inteleaga ce citeste.
In centrul discutiei sta o problema care acum, dupa ce am scris acest articol, constat cu surprindere ca e descoperita de unii cu stupefactie (chiar cu indignare) ca si cand ar fi citit pana acum sondaje fara sa fie constienti de existenta ei!
Pe scurt, mi se spune ca nu poti afirma despre Preda, Voinescu, Macovei, Baconschi etc. ca stau mai bine in sondaje decat liderii traditionali (Blaga, Videanu, Stoica, Flutur etc.) pentru ca ratele de incredere sau favorabilitate pe baza carora se face afirmatia sunt calculate si prezentate prin raportare la notorietate, nu la esantion. Altfel spus, liderul traditional X are notorietate de 90%, tinarul cutare are doar de 40%, prin urmare ratele de favorabilitate/incredere ale tanarului palesc in fata notorietatii lui X, care compenseaza in absolut ce pierde in relativ. Deci Aligica ar trebui sa prezinte datele raportate la esantion, nu la notorietate. De ce nu o face? Pentru ca vrea ca sa-i sustina pe tineri, pe reformatori. Si de aia le umfla numerele.
Sa clarificam lucrurile.
1. Daca acesti critici citeau articolul atent, ar fi inteles ca obiectivul sau nu era sa-i sustina pe “reformatori”. Din contra, mesajul era unul realist, de a incerca sa-i opreasca de la a face ceea ce autorul de fata si numerosi sutinatori ai PDL considera ca e o greseala – motiunea kamikadze. Dat fiind ca majoritatea cititorilor a inteles acest lucru, deduc ca e mai degraba o problema de hermeneutica de partid decat una de claritate a articolului.
2. Sa fac si o
