„Legăturile ambigue cu regimuri corupte şi autoritare nu sunt apanajul doar pentru un anumit eșichier politic din Franţa” (La Croix). „Întâlnirea faţă în faţă a giganţilor China-SUA” (Le Figaro). „Hu Jintao la Washington, între neîncredere şi cooperare” (Le Temps). „Ségolene contra lui François – războiul foştilor” (France-Soir).

Presa europeană scrie despre Tunisia şi condamnă sprijinul din partea Parisului de care s-a bucurat multă vreme ex-preşedintele Ben Ali.

Pentru L’Humanité, „Tunisienii nu sunt pregătiți să uite atitudinea cinică a liderilor francezi, atitudine care nu are nicio scuză şi nu va putea fi nicicând iertată în ochii istoriei”. Cotidianul comuniştilor francezi subliniază „lunga tăcere complice cu Ben Ali, frumoasele afaceri realizate între vechi prieteni care vor lăsa urme. Câte personalităţi politice, economice, ale presei, ale lumii universitare şi altele nu au fost în mod regulat invitate de regimul tunisian în palatele de la Djerba sau de la Tunis, pentru ca apoi să promoveze regimul lui Ben Ali?”, se întreabă jurnalul.

„Legăturile ambigue cu regimuri corupte şi autoritare nu sunt apanajul numai pentru un anumit eșichier politic din Franţa”, aminteşte La Croix. „Astăzi, aceste naţiuni care au o istorie atât de lungă şi de întortocheată cu Franţa, vor să îşi dicteze propria lor cale”.

La Montagne, ziar regional, consideră că gestiunea franceză a crizei tunisiene este „dovada falimentului politicii franceze şi subliniază că revolta tunisiană este o adevărată revoluţie care are şi destule accente anti-occidentale”.

"Ne-am întrebat, săptămâna trecută, ce a putut trece prin capul lui Michele Alliot-Marie, ministrul francez al Afacerilor externe", scrie Les Dernieres Nouvelles d'Alsace (Ultimele ştiri din Alsacia), cu aluzie la declaraţiile controversate ale ministrului Afacerilor externe. „Pe 11 ianuarie, în