Reforma statului nu se poate face fără reforma partidelor.
Tot auzindu-l pe preşedinte vorbind despre reforme, propagandiştii portocalii au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de un picior şi s-au apucat să înfiereze statul social pe care l-au transformat pe loc în duşman al poporului. Şi dăi, şi luptă! Din cauza statului am ajuns un popor care şade cu mâna întinsă la capul podului electoral, poate-poate mai pică un kil de zahăr sau vreo şapcă de partid, plus bricheta aferentă. Tot statul ăsta nenorocit încurajează nemunca plătind ajutoare sociale tuturor beţivilor, se mai indignează câte un „îndurerat de patrie". Apariţia „îndureraţilor de patrie" este o expresie pe care Traian Băsescu a folosit-o ieri în cuvântarea rostită la dezbaterea despre reforma statului, găzduită de Institutul de Studii Populare. Preşedintele se referea la „îndureraţii" care se plâng că nu există o strategie naţională, dar sintagma este bună, are aplicaţie universală şi şeful statului se poate mândri, pe bună dreptate, că a introdus-o în circuitul public.
Dar nu asta era ideea bună a preşedintelui. Spre deosebire de politrucii săi, Băsescu a spus că statul social nu trebuie desfiinţat, ci doar redefinit. Ceea ce este corect. Nu bietul stat este de vină că se dau ajutoare sociale unora care nu merită. Nu pârlitul de stat a decis să-şi umfle schemele de personal cu toţi clienţii politici, hoţi şi incompetenţi. Nu, domnilor, statul nu face decât ceea ce i se spune să facă de către cei aflaţi la conducere. De 20 de ani, politicienii au comandat statului şi statul s-a supus, că nu avea încotro. Acum, statul e scos vinovat. Nu i-a dat afară fiecare partid pe toţi funcţionarii puşi de cei de dinainte? Ba bine că nu. Şi strigă acum că statul e obez! Păi nu voi l-aţi îngrăşat cu neamurile voastre politice, indiferent că au fost de stânga sau de dreapta?
Dar statul trebuie să asigure s
