Justiţia românească, printre alte hibe, o are şi pe aceea de a nu permite cetăţeanului onorabil să îi spună, faţă de martori, "prost" şi "necioplit", unuia care chiar aşa este. Şi, chiar dacă apucăturile şi faptele mârlanului sunt dovezi de netăgăduit, utilizarea publică a amintitelor epitete constituie ofensă conform Codului Penal, fiind pedepsită. Iar dacă plăvanul cu pricina este vreun afacerist al noilor vremi, reuşita în afaceri şi propulsarea sa, de pildă, în "Top 300", par să înlocuiască în ochii majorităţii conaţionalilor, ai oficialilor de toate gradele (ba chiar şi ai unor calici din presă), după stricte canoane maneliste, valoarea prin preţ. În lumina acestor realităţi şi fiindcă "toate astea trebuiau să poarte un nume", pe "uriaşul", meritând ofensa, îl voi numi în cele ce urmează, simplu: "Unicarm".
"Io, Unicarm voievod, dau vouă de ştire!"
În septembrie 2010, locatarii unui bloc (dintr-un orăşel de provincie, care?, nu contează, reţeta "Unicarm " fiind aceeaşi) s-au pomenit la intrări cu inscripţia din imagine (foto1). Dând parcă un comunicat către ţară, gigantul cu picioare de parizer, anunţa pe proprietarii imobilului, fără drept de apel, că el, savantul de renume mondial al pălincii de Turţ, urmează să le distrugă definitiv confortul, liniştea locuinţelor, ba chiar şi sănătatea. Că aşa vor "muşchii lui". În aceeaşi zi, fără a cere – conform legii şi bunului simţ – consimţământul proprietarilor imobilului, necioplitul chiriaş şi-a înfipt picamerele, flexurile şi aparatele de sudură, în şapa, zidurile, plafoanele, conductele, faţada şi curtea blocului.Ştia că are "spatele" asigurat de funcţionarii Primăriei şi de cei doi mărunţi patroni locali care îi închiriaseră spaţiul. "Cospiritualii" se întâlniseră: cu toţii, până la urmă, doar nişte calici hulpavi.
"Am distrus? OK! Şi ce-i cu asta?"
Dovada că pentru "Unicarm" nu co