A fost tenorul Operei Române din Cluj-Napoca timp de 33 de ani şi a interpretat roluri în peste 1.000 de spectacole. Anul trecut s-a pensionat, pentru a se dedica pasiunii de-o viaţă: porumbeii.
Valeriu Turcu şi-a făurit un renume greu de egalat în rândul tenorilor. Spune că a moştenit pasiunea pentru muzică din familie. „Verişoara mea era solistă la Teatrul Muzical din Constanţa, iar când venea la Blaj ne povestea despre spectacolele în care juca. Tatăl meu a fost preot greco-catolic şi a apreciat întotdeauna muzica de calitate. Ţin minte că ne adunam cu toţii şi cântam, pe vremea când eram copil“, îşi aminteşte tenorul.
De la Agronomie la... Conservator
După ce a absolvit liceul, tânărul Valeriu Turcu şi-a îndreptat paşii spre Cluj-Napoca, unde a intrat cu brio la Facultatea de Agronomie. „Dumnezeu mi-a rezervat însă o cu totul altă soartă“, mărturiseşte tenorul. „Ştiam că am voce, mi-o testasem în Blaj, atunci când cântam la reuniunile de familie. La Cluj, m-am reîntâlnit cu prietena mea, regretata mezzosoprană Ana Manciulea, care m-a dus la profesorii ei, pentru ca aceştia să-şi dea cu părerea asupra calităţilor mele vocale“, continuă Valeriu Turcu.
Tânărul a ascultat părerea celor avizaţi şi a renunţat la Agronomie. „Am dat admitere la Conservatorul din Capitală. Am fost singurul băiat care a fost atunci admis“, adaugă tenorul. După Conservator, a fost repartizat la Opera Română din Cluj-Napoca, unde a activat fără niciun fel de întrerupere până anul trecut, când s-a pensionat. „În toţi cei 33 de ani cât am fost angajat al Operei, niciun spectacol nu a fost amânat din cauza mea! Mă mândresc cu asta. Niciodată nu am fost bolnav, m-a ferit Dumnezeu“, arată Valeriu Turcu.
De 98 de ori, Radames
De-a lungul carierei sale, Valeriu Turcu a fost distribuit în roluri mari, care, de altfel, l-au şi consacrat. „Am juca
