„În Tunisia a început reîntoarcerea exilaţilor” (Le Monde). „Văzând cum sunt trataţi manifestanţii, dictatura e la locul ei” (L’Humanite). „Ce erau odată ţările emergente” (Il Sole 24 Ore). „Creşterea ţărilor emergente a fost favorizată de investiţiile străine” (Osservatore Romano). „Natalitatea în Franţa – din record în record” (Les Echos).

Ziarele franceze şi europene scriu despre revoluţia din Tunisia care riscă să fie „furată” de oamenii vechiului regim.

Acest aspect al „revoluţiei de iasomie” este analizat de mai multe cotidiene franceze, în primul rând de L’Humanite’ care dedică aproape toată ediţia de azi tinerilor tunisieni care şi-au riscat viaţa, sindicaliştilor, reprezentanţilor mişcărilor feministe, celor care luptă pentru drepturile omului, artiştilor şi intelectualilor de la Tunis care nu vor să îşi vadă revoluţia furată, aşa cum s-a întâmplat pe alte meleaguri. „Revoluţia pe care noi o dorim”, este titlul scris cu litere mari pe coperta publicaţiei L’Humanite’.

Cotidianul francez cu cel mai mare tiraj, Le Monde scrie că „În Tunisia a început reîntoarcerea exilaţilor”.

Aceştia speră să ia parte la viaţa politică a ţării dar, după cum citim în Liberation, „şase înalţi demnitari ai regimului lui Ben Ali, inclusiv şeful guvernului, ministrul de Interne şi cel de externe şi-au păstrat funcţiile”. Şi Liberation urmează exemplul din L’Humanite’ şi publică mărturiile unor mici actori ai aşa-numitei „revoluţie de iasomie”, adică ale unui poet, ale unui sindicalist aflat în şomaj şi ale unui funcţionar: „văzând cum sunt trataţi manifestanţii, dictatura e la locul ei”.

„Revoluţia de iasomie, o expresie care nu este unanim acceptată”, ne informează Le Monde. Paternitatea expresiei a fost revendicată de jurnalistul Zied El-Heni. Iasomia este considerată în lumea arabă un simbol al purităţii dar, termenul iasomie mai poate