La 1 octombrie 2010, Cristian Paţurcă părea un optimist incurabil. Era convins că este pe drumul cel bun. Nu regreta decât divorţul de prima soţie, pentru că nu a putut să-şi crească fiul. De la biroul său de la sediul Asociaţiei 21 Decembrie din strada Batişte din Capitală, era în stare sa ajute pe oricine.
Punea mâna pe telefon şi încerca să rezolve problemele tuturor celor care veneau la el. Pe sub mustăţile rare îşi atârna în permanenţă o ţigară. „N-are nimic că fumez, sunt vindecat“, explica el de îndată. Acesta a fost ultimul interviu pe care Cristian Paţurcă l-a dat, la 1 octombrie 2010.
Citeşte şi:
EXCLUSIV Cristi Paţurcă: ultimul interviu acordat ziarului „Adevărul de Seară”
AdS: Anul acesta (n.red. 2010) a fost un an greu pentru dumneavoastră. Cum vă simţiţi acum?
Cristi Paţurcă: Mulţumită lui Dumnezeu sunt destul de bine şi pot spune şi colegii mei care au fost alături de mine săptămâna trecută în cele două spectacole pe care le-am avut, după patul de spital, în comă, am reuşit să ţin chitara o oră şi jumătate. A fost bine, a fost foarte bine. Am cântat cu Maria Gheorghiu. A fost o campanie mai amplă. Sunt foarte mulţumit că atât CD-ul cât şi cartea mea, merg foarte bine pe piaţă, s-au epuizat, trebuie să mai scot o transă. Cu sănătatea se pare că merge bine, analizele mi-au ieşit bine. Am avut un moment de cumpănă acum două săptămâni, am fost şi în comă, trei-patru ceasuri.
Sunt primul pe lista de aşteptare pentru transplant de ficat. O să păşesc şi eu pe calea pe care a fost şi colegul meu Cristi Minculescu. Am găsit o persoană compatibilă cu mine, este nu soţia, dar este prietena mea, la fel ca şi în cazul lui Cristi. Să vă spun ceva? Atât motivul cirozei mele, cât şi a lui Cristi, care se ştie a fost alcoolul, cât şi evoluţia ulterioară a bolii noastre sunt absolut asemănătoare. La plămâni sunt vi
