Într-o societate echilibrată, şi aici am în vedere echilibrul puterilor statului, măsurile reformatoare trebuie acceptate atât conştient cât mai ales activ. Aşa cum subliniam anterior, necesitatea fixării cu claritate a obiectivelor reformatoare, inclusiv cele din administraţie, se face având în frunte conducători profesionişti, iar implementarea acestora se face de către specialişti experţi.

În stadiul actual în care se află administraţia publică afirm că îmbrăţişez ideile raţionale de organizare ale lui M. Webber. În acest context, după opinia mea, ar urma ca după implementarea unor reguli, norme, regulamente, care să conducă la inducerea unui element de stabilitate şi predictibilitate în activitatea administraţiei publice, să trecem la un management administrativ de conducere, stil reţea, care să se bazeze pe un model de comunicare lateral, diagonal şi de jos în sus, structura lui fiind interdisciplinară.

Este exact cea ce spunea preşedintele Traian Băsescu, nu cu mult timp înainte, referitor la informatizarea administraţiei publice.

Desigur, în viziunea mea, ca om aplecat şi implicat în procesul ce se desfăşoara în administraţia publică în general şi în administraţia publică locală în special, ideile menţionate anterior pot fi realizate sub rezerva îndeplinirii unor condiţii şi anume: standardele de calitate şi minime de cost din administraţia publică trebuie să aibă la bază date certe şi nu date amfibologice; consultarea şi chiar implicarea în procesul de reformă a tuturor asociaţiilor profesionale din domeniu, beneficiind de expertiza cvasitotală a membrilor lor în domeniul managmentului administraţiei publice; cunoaşterea la nivel esenţial şi în detaliu, de cştre factorii decizionali, a competenţelor, capacităţilor şi atribuţiilor fiecărei administraţii publice (locală şi centrală), astfel încât o inventariere corectă a acestora va condu