În condiţiile zilelor noastre, de instabilitate şi insecuritate socioeconomice marcate, cu un mediu care nu este suficient de protectiv pentru copiii noştri, nu este o surpriză să constatăm, din păcate, că acum multe din problemele psihice care erau tipice vieţii adulte apar la vârste din ce în ce mai fragede. La fel întâlnim şi depresia, o tulburare a dispoziţiei (stării sufleteşti), din ce în ce mai frecvent la copii şi adolescenţi. Sunt studii care au determinat faptul ca aproximativ 12% dintre adolescenţi au avut cel puţin un episod depresiv major, cu o frecvenţă mai mare la sexul feminin.

Avem mai mulţi factori care contribuie la instalarea simptomelor depresive: schimbări frecvente de domiciliu, schimbarea locului de muncă al părinţilor, divorţuri, separări, plecarea la muncă peste hotare sau decesul persoanelor apropiate, antecedente de depresie în familie, comportamentul agresiv sau neglijenţa, alcoolismul în familie, bolile cronice ale copilului sau respingerea de către cei de aceeaşi vârstă.

Pretenţiile tot mai mari pe care le are adolescentul de la viaţă şi de la el însuşi sunt grevate pe valoarea tot mai mare acordată în societatea noastră standardelor economice ridicate (înfăţişarea, îmbrăcămintea, posesiunile) în detrimentul valorilor morale şi sufleteşti. Şi aici ca o mică paranteză trebuie să menţionăm felul în care se socializează copiii în zilele noastre, când reţelele sociale dau iluzia unor nesfârşite posibilităţi de relaţionare instantanee, cu mult mai multe persoane decât este posibil în viaţa reală, relaţii virtuale care necesită consum de timp şi energie. Adolescenţii şi copiii noştri sunt avizi de socializare, aşa cum eram şi noi, de altfel, dar sunt prinşi în mrejele acestor relaţii fără prea multă profunzime sau implicare într-un mediu în care totul se petrece foarte rapid şi posibilităţile par nelimitate. Este o rea