Foto: Bogdan Iuraşcu / Jurnalul Naţional În cazul operaţiunilor informativ-operative desfăşurate în condiţii de pace, substratul motivaţiei perso­nale este mult mai complex şi chiar difuz. Patriotismul însuşi, ca piatra un­ghiu­lară la fundaţia conştiinţei celui care activează în cadrul unui serviciu de informaţii externe, are multe forme de percepţie şi asimilare. Un om in­te­ligent şi cu o solidă cultură civică, politică, filozofică şi religioasă nu are aceleaşi coordonate în a defini patrio­tismul în raport cu un om mai puţin educat.

Aceleiaşi persoane, când este obligată să acţioneze într-o structură puternic birocratizată care îi afec­tea­ză direct performaţa şi se confruntă cu un management faţă de care nu are respect profesional, îi este practic imposibil să atingă aspiraţia ideală instituţională de „a acţiona genial ca un savant şi a fi disciplinat în raportul ierarhic ca un cadet prusac”. Coordonate motivaţionale precum atracţia raţională faţă de specificul muncii, satisfacţia de a aparţine unui grup socio-profesional aparte, uneori similar unuia de tip ezoteric, beneficiul unui pachet de avantaje mate­riale, trebuie să joace un rol constructiv, dar complementar.

Cât despre restricţiile civile şi sociale impuse de statutul special al cadrului de informaţii externe, acestea trebuie compensate în mod raţional, echilibrat atât la nivel personal, cât şi la nivelul familiei, în deplin raport cu nivelul de viaţă al majorităţii populaţiei din ţara de ori­gine. Ceea ce se constată a fi din nou mai mult un ideal decât o realitate, de regulă modelul real reflectând cutumele clasei politice şi factorilor politici coordonatori. Orice discrepanţe majore la acest capitol creează disfuncţionalităţi ce afec­tea­ză serios eficienţa structurilor infor­ma­­tive. Un venit global inferior sau excesiv nivelului menţionat nu numai distrage atenţia celui în cauză de