După îndepărtarea de la putere a preşedintelui tunisian Zine al-Abidine Ben Ali, analiştii politici au început să facă paralele cu alte ţări din regiune care se află într-o situaţie similară, potrivit BBC News. Există speculaţii cu privire la un posibil efect de domino similar cu prăbuşirea guvernelor comuniste din Europa de Est în 1989.

În mai multe ţări din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, populaţiile tinere şi în creştere rapidă se confruntă cu preţuri tot mai mari la alimente, rate ridicate ale şomajului şi o lipsă de reprezentare politică.

Unele sunt de asemenea conduse de autocraţi în vârstă care au în faţă problema succesiunii.

Egipt

Aparent, între Egipt şi Tunisia există multe asemănări: condiţii economice dificile, corupţie şi oportunităţi reduse pentru cetăţeni de a-şi exprima nemulţumirea faţă de sistemul politic. Preşedintele Hosni Mubarak, 82 de ani, are un monopol aproape complet asupra puterii, fiind la conducerea ţării de trei decenii. El ar vrea să fie reales în toamnă. Până acum, însă, nemulţumirea egiptenilor nu a dus la proteste la scară largă.

Totuşi, vestea legată de o tentativă de autoincendiere în capitala Cairo a alarmat guvernul.

Algeria

Spre deosebire de Tunisia, Algeria a fost scena a nenumărate proteste în ultimii ani.

Totuşi, puţini protestatari au formulat cereri politice. Guvernul algerian este în general capabil să stingă protestele temperând creşterea preţurilor.

De asemenea, Algeria a avut propria revoluţie populară în 1988 care a dus la o reducere a restricţiilor asupra presei şi a procesului electoral.

Libia

"Nu este nimeni mai potrivit decât Zine care să guverneze Tunisia. Tunisia trăieşte acum în teamă".

Reacţia liderului libian Muammar Gadaffi faţă de înlăturarea preşedintelui tunisian pare să reflecte propriile temeri legate de un efect de domino. Colo