La o înălţime de 2,07 metri şi cu o carieră de 16 ani jumătate în baschet, „Mito“ a îmbrăţişat din acest sezon şi rolul de antrenor secund la Politehnica Iaşi.

Mitică nu a pus mâna pe o minge de baschet până la vârsta de 20 de ani.

„În 1992 eram abonat la revista Poliţiei «Pentru Patrie». Am dat un anunţ cu poză la rubrica cititorului că vreau să joc baschet şi că am înălţimea de 2,07 metri. Antrenorul Vasile Popa, de la Dinamo, m-a chemat de urgenţă la Bucureşti. Nu mai jucasem baschet înainte, dar domnul Popa a avut răbdare şi a lucrat cu mine la antrenamente din noiembrie până în martie. Îmi pare rău că nu am apucat să-i mulţumesc niciodată“, povesteşte Mitică.

Doar pâine la masă

În vara lui 1993, cei de la Dinamo au vrut să-l dea la clubul Automatica Bucureşti din Liga 2 pentru a avea meciuri în picioare. Mitică a ales totuşi să vină la Iaşi, pentru că era tot în Divizia B şi s-ar fi aflat mai aproape de casă. „Timp de un an am făcut numai antrenamente. Cum banii erau puţini, câteva luni am mâncat numai o pâine pe zi. Domnul Ioniuc a avut amabilitatea să mă angajeze atunci la firma lui de construcţii şi în felul acesta m-am mai descurcat“, explică cel strigat „Mito“ pe teren.

Revenirea lui Petre Măgureanu ca jucător şi antrenor la Iaşi în 1993 a însemnat şansa lui Mitică, care a început să fie folosit în meciuri.

„Domnul Măgureanu m-a folosit tot mai mult. Din 1995 nu am mai ieşit din primii cinci jucători. În 1996 a venit şi Şestopal în echipă şi am promovat lejer în prima divizie. Tot atunci am ajuns şi la lotul naţional“, spune „Mito“, căruia anii ce au urmat i-au adus satisfacţii de neuitat, asociate cu numele antrenorului Dragan Petricevic.

Amintiri cu Dragan

„În sezonul 1996-1997, cu Dragan pe bancă, ne-am calificat în play-off după un meci acasă cu Soced Bucureşti. L