Efortul specialiştilor de a aduna cele mai valoroase exemplare ale instalaţiilor a durat 45 de ani.

Complexul Naţional Muzeal Astra (CNM) deţine cea mai mare şi mai importantă colecţie de mori din Europa. Celor 19 mori aduse la Sibiu li se adaugă o multitudine de râşniţe rotative, o colecţie pentru care orice muzeu din lume ar putea fi invidios. De 45 de ani de cercetare, identificare, transfer şi reconstrucţie a fost nevoie pentru a atinge acest număr impresionant de construcţii de patrimoniu. Povestea Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului a început însă cu o moară. În 1963, imediat după ce Academia Română şi-a dat aprobarea pentru înfiinţarea muzeului de la Sibiu, moara hidraulică din Dobârca, judeţul Hunedoara, a fost prima construcţie adusă în cel mai mare muzeu în aer liber din România.

Model ingenios al constructorilor români

Morile sunt împărţite pe mai multe categorii mori hidraulice, cu tracţiune animală, mori acţionate prin forţa vântului sau prin cea a braţelor. Fiecare are povestea ei. Moara plutitoare din Lucăceşti, judeţul Maramureş, a trăit o viaţă întreagă pe cursul lin al Someşului. Moara e compusă din două bontane, unul mare şi unul mic, pentru echilibru, legate între ele cu lanţuri groase sau cu funii cât braţul unui om. Construită din lemn rezistent, de stejar, moara seamănă mai degrabă cu o ambarcaţiune decât cu o minune tehnologică. Etanşeizată cu muşchi de copac, moara demonstrează ingeniozitatea constructorilor români din cele mai vechi timpuri.

Morile hidraulice au fost atestate pentru prima dată în anul 537. Roma era asediată de hoardele de ostrogoţi, iar soldaţii au fost nevoiţi să sacrifice toţi boii care învârteau morile de tracţiune animală din interiorul cetăţii. Rămaşi fără hrană, dar cu un stoc impresionant de grâne, romanii au gândit un sistem nou, inovativ. Au legat două bărci de picioarele podului pes