Succesul „Revoluţiei Iasomiei" din Tunisia, izbucnită după ce un tânăr protestatar s-a autoincendiat în decembrie, generează un val de proteste extreme în statele arabe din nordul Africii, unde populaţia se confruntă cu dificultăţi economice, autocraţie şi corupţia autorităţilor. Nouă persoane s-au autoincendiat în 48 de ore în Egipt, Algeria şi Mauritania.

Aproape imediat după izbucnirea protestelor violente împotriva regimului preşedintelui tunisian Zine al-Abidine Ben Ali, analiştii lumii arabe, şi nu numai, au speculat cu privire la un posibil efect de domino în întreaga regiune din nordul Africii. Proteste de amploare nu au avut încă loc, însă previziunile care observau similitudinea condiţiilor socio-politice în întreaga regiune par să fi fost corecte. În ultimele două zile, nouă oameni s-au autoincendiat în public în statele arabe din nordul Africii, în semn de protest faţă de nivelul de trai, rata şomajului sau climatul politic. Protestatarii au ales autoincendierea inspiraţi de gestul lui Mahomed Bouazizi, vânzătorul ambulant de legume a cărui sinucidere-protest prin autoincendiere de la 17 decembrie a dat semnalul căderii autocraţiei lui Ben Ali.

Atmosfera în nordul Africii este cu atât mai tensionată cu cât în majoritatea ţărilor din Uniunea Arabă a Magrebului (Tunisia, Maroc, Algeria, Mauritania şi Libia), la fel ca şi în Egipt, largi părţi din populaţie sunt formate din tineri, de multe ori educaţi, dar fără oportunităţi sau perspective economice.

Egiptul, în umbra lui Moubarak

La fel ca şi în cazul Tunisiei lui Ben Ali, Egiptul este condus de autocratul Hosni Moubarak, care se poate lăuda cu 30 de ani de putere faţă de cei 23, cât „a reuşit" Ben Ali. În ciuda vârstei, Moubarak nu pare dispus să renunţe la piramida puterii pe care a creat-o: într-o ţară în care opoziţia este reprezentată de mişcarea islamistă Fraţii Musulmani, de