● Vei întîlni străinul din visele tale / You Will Meet a Tall Dark Stranger (SUA, 2010), de Woody Allen.

Noul Woody Allen, Vei întîlni străinul din visele tale, începe cu un citat din Macbeth: viaţa e „o poveste spusă de un idiot, plină de zgomot şi de furie, şi care nu înseamnă nimic“. După cum publicul lui Allen a ajuns să ştie foarte bine, acesta e şi punctul de vedere al maestrului. You Will Meet a Tall Dark Stranger e încă o exemplificare, cu vreo opt personaje care aleargă bezmetice după o iluzie sau alta – dragostea, religia, nemurirea-dobîndită-prin-artă. Scena e Londra. Mediile sociale de care aparţin personajele sînt cele boeme şi burgheze. Genul dramatic de care aparţin peripeţiile lor e farsa. În interiorul genului, nivelul de prospeţime al peripeţiilor e scăzut spre mediu. De exemplu, tot ce i se întîmplă pensionarului jucat de Anthony Hopkins – i se năzare că e încă tînăr, drept care începe să tragă de fiare, îşi părăseşte soţia, se recăsătoreşte cu o fostă prostituată, se trezeşte încornorat şi fără bani – ţine de rutină. (Se poate spune că, în cazul de faţă, clişeul e „din viaţă“ şi nu din teatru-film, dar asta nu schimbă faptul că Allen putea măcar să încerce să-l împrospăteze pe ici, pe colo. Pe de altă parte, Hopkins îl întrupează solid: personajul lui se pune în multe ipostaze nedemne – cere să i se pipăie muşchii, aşteaptă cu ochii pe ceas ca Viagra să-şi facă efectul –, iar el se aruncă în aceste ipostaze cu o remarcabilă lipsă de vanitate.) Între timp, fosta lui soţie (Gemma Jones) îşi găseşte consolarea în ocultism – care, iarăşi, nu e nici cea mai proaspătă, nici cea mai dificilă ţintă pentru miştouri (deşi Jones, cu privirea ei luminoasă, îşi întrupează, la rîndul ei, cu graţie rolul de băbuţă căreia îi lipseşte o doagă). Mai inventiv e episodul cu ginerele lor scriitor (Josh Brolin), care se chinuie să scoată o nouă carte valabil