Peste numai câteva luni se încheie actualul acord cu FMI şi, privind înapoi, Jeffrey Franks, şeful misiunii Fondului în România, nu-şi poate ascunde frustrarea. „ Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum, când ne apropiem de finalul acestui acord", a declarat Franks pentru „Ziarul Financiar".
După ani de măsuri dure, de reducere drastică a cheltuielilor bugetare şi de scădere dramatică a veniturilor populaţiei, economia românească se încăpăţânează să stea în recesiune, uite aşa ca să-l dezamăgească pe domnul Franks.
În cifre, după doi ani de acord, România a pierdut 10% din PIB, a majorat TVA la 24%, a ajuns la o inflaţie de 8% şi a tăiat spre 100.000 de slujbe din sectorul bugetar. Pentru toate acestea, s-a împrumutat cu 20 de miliarde de euro numai de la instituţiile financiare internaţionale, plus fondurile atrase de stat de pe pieţele de capital. Presa intenaţională a scris deja că România pare a fi subiectul unor experimente prin care se urmăreşte testarea reacţiei populaţiei în condiţii de stres economic.
Rezultatele obţinute cu atâta chin: o creştere economică promisă pentru 2011 de 1,5%. Previziunile agenţiei Coface arată că România va ajunge la nivelul PIB-ului din 2008, în 2013 sau 2014 şi că, în acest an, ţara noastră va avea cea mai mică rată de creştere dintre statele din Europa Centrală şi de Est.
E adevărat, acordul cu FMI a împiedicat scăparea de sub control a deficitelor bugetare. Dar soluţia a fost să împuşcăm în cap economia pe când o durea piciorul.
Chiar dacă Traian Băsescu face alergie la cei care spun că România nu are nicio strategie, nicio viziune de dezvoltare economică, ăsta este adevărul. Lipsa de competenţă care caracterizeză guvernarea Boc, altă realitate negată vehement de preşedinte, ne-a adus în situaţia actuală. Criza economică a afectat toate ţările europene, dar nu în aceea
