De ce locuiesc traficanţii de droguri cu mamele lor? Uite o întrebare despre care nu ştiaţi că vă chinuie. Şi răspunsul este simplu: pentru că industria drogurilor seamănă foarte mult cu Hollywoodul. Adică doar foarte puţini din vîrf fac bani buni, restul se ratează şi trăiesc din bani foarte puţini, sperînd că vor da, la un moment dat lovitura. Deci, cei mai mulţi traficanţi de droguri locuiesc cu mamele lor pentru că pur şi simplu nu au bani să plece de acasă, cîştigă mai puţin decît salariul minim pe economie. Pe economia americană, că de aia vorbim. Era chiar atît de simplu. Dar pentru a veni cu acest răspuns, un sociolog a trăit o vreme printre traficanţi, un traficant i-a dat registrul contabil al bandei sale, sociologul a cerut ajutorul unui economist, şi au publicat împreună un articol academic. Mai tîrziu economistul s-a combinat cu un jurnalist şi au scris împreună o carte pe care au numit-o Freakonomics. Care carte e plină de întrebări de acest gen, la care cei doi răspund şi fermecător şi solid argumentat statistic. Drept urmare, cartea a vîndut milioane de exemplare şi încă mai vinde, pentru că încă o văd prin librăriile englezeşti (prima ediţie a apărut în 2005). Sincer să fiu, nu ştiu sigur dacă a apărut în română pentru că am citit-o în engleză, dar aş paria că a apărut, dat fiind că tocmai am dat gata în română volumul al doilea. Şi pentru că nu se putea inventa un titlu la fel de bun, pe principiul filmelor gen Bruce Lee se întoarce i s-a spus simplu: Superfreakonomics (Steven D. Levitt şi Stephen J. Dubner, Editura Publica, 2010). Cu un subtitlu care nu te poate lăsa indiferent: Răcirea globală, patriotismul prostituatelor şi motivele pentru care teroriştii-kamikaze ar trebui să-şi facă asigurare de viaţă.

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne