La o sută de kilometri de Bucureşti, mai mulţi copii s-au despărţit de calculator. Au grijă de mintea şi de corpul lor, iar printre picături cîştigă titluri de campioni mondiali şi europeni la karate
Drumul de la Bucureşti la Breaza se face într-o oră şi jumătate şi consumă sub 10 litri de benzină. Breaza are 129 de zile senine pe an, cel mai bun aer din Europa la concurenţă cu Davosul elveţian şi un număr important de vile, unele construite în urmă cu 30-40 de ani de vizionari ai nomenclaturii comuniste. Casele de vacanţă noi sînt bine ascunse în spatele dealurilor. Pe lîngă toate astea, Breaza mai are ceva. Foarte aproape de primăria nouă, există o micuţă sală de sport, unde o mînă de copii fac karate. Karate tradiţional. Clubul se numeşte Asagi Breaza. Asagi înseamnă albastru luminos.
Iniţierea
Pînă aici nimic deosebit. În multe oraşe şi orăşele ale patriei există cluburi de karate, unde copii şi adulţi practică artele marţiale în scopul declarat al unei dezvoltări armonioase a minţii şi a trupului. Un prieten care cunoaşte zona mi-a spus de micuţii din Breaza. "Nu ştie nimeni de ei, nu prea îi ajută nimeni. Printre fetiţele şi băieţii aceia există campioni mondiali şi europeni". Am ridicat din sprîncene neîncrezător, el mi-a confirmat că ştie ce spune. După două telefoane, un mail şi o sută de kilometri, ajunsesem la locul faptei. Mai bine zis al faptelor. Autorii purtau kimonouri albe şi nu purtau încălţăminte. Vîrstele între 7 şi 13 ani. Toţi ascultau de un bărbat încă tînăr, îmbrăcat la fel.
Profesorul. Sau maestrul
Os! Profesorul Adrian Manea nu respectă imaginea-şablon a unui maestru de arte marţiale. Rubicond şi cu ochelari, el însuşi un practicant şi un iniţiat al karatelor în prima tinereţe, domnul Manea putea fi foarte bine profesor de istoria literaturii sau de semiotică. Dînsul însă, fericitul poses
