Administraţie de Brăila, politică de baltă. Doamne, ce de jucării au pe mână aceşti magnifici diletanţi, care o fac pe oamenii mari stând încruntaţi de-a lungul unor mese lungi şi late, prevăzute cu nişte însemne ce ar trebui să inspire respect. Simbolic, diletanţii de care vă vorbesc se joacă cu oamenii, oraşul şi judeţul cum se joacă puştii cu maşinuţele şi electronicile distractive.
Nino-nino-nino, şi parchează voioşi bugetul judeţului într-o şedinţă extraordinară. Tâgâdâm-tâgâdâm, şi, căzuţi în abisul hermeneuticii juridice, încep să filosofeze asupra înţelesurilor adânci ale "extraordinarului" din şedinţă. Scârţâituri de roţi, amuzante "sâc-sâc"-uri şi se trece la jocul de societate "Teoria chibritului". Că or fi vreo trei zile prevăzute la "docoment", că o fi una, că votăm, că ne abţinem - cum vă spuneam, treabă de oameni mari. Mai simplu se rezolvau lucrurile când eram organizaţi în triburi. Dacă nu înţelegeai ce spune celălalt, îi crăpai capul şi gata! Sau îţi crăpa capul el, caz în care, dacă mai apucai să-ţi dai seama, nu puteai decât să constaţi că ai avut ghinion.
Deci, PDL acuză un viciu de procedură care invalidează şedinţa extraordinară CJ, tov. preşedinte face pe el de râs şi dă drumul la rotativă mai departe, PNL-ul pare că nici nu există în toată treaba asta, iar doamna subprefect tace privind lung. Asta a fost partea întâi. În partea a doua, mult mai interesantă, se ajunge la faza aia în care cel care acuză trebuie să facă o nenorocire de "ceva" concret, adică să-şi facă treaba pentru care este plătit, să-şi justifice banii cu care se dă mare la ceas de seară prin bodegile cu circuit închis din scumpa noastră vagăună, Brăila pe numele ei. Dar din punctul ăsta nimeni nu mai vrea să se joace. Prefectura devine o chestie abstractă, unde faci modă şi impresie (dacă te pricepi, bineînţeles), partidele se joacă de-a "Caracatiţa", u
