La puţină vreme de când a preluat mandatul de şef al Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, „creierul Armatei”, a fost vopsit în culorile Forţelor Navale. După atâţia ani în care trupele de uscat făcuseră legea la SMG, venirea la comanda Armatei a unui marinar a provocat schimbări majore în sistem. Lupta din umbră se dădea pe înlocuirea unor mecanisme vechi şi bine unse şi în planul evoluţiei ofiţerilor şi subofiţerilor în carieră, deci în zona moştenirilor în ceea ce priveşte comanda.
Iar foşti şefi ai SMG aveau influenţă uriaşă, parcă mai mare decât a celui în funcţie. Lucrurile erau atât de clare şi anchilozate la un moment dat de partea Forţelor Terestre, încât cei din Marina Militară erau văzuţi ca un fel de disidenţi şi numiţi de anumiţi factori politici din fruntea MApN ca fiind „cuib de liberali”. Aşa s-a făcut că anumite subiecte „tabu” au fost reconsiderate de amiralul Gheorghe Marin, însă cu riscul de a „înnegri” culoarele Statului Major General.
Ca întotdeauna, în luptele acestea pică la mijloc nevinovaţii, iar ofiţeri valoroşi şi bine pregătiţi şi care nu erau marinari n-au mai avut loc în structurile reorganizate. Oricum, năravurile s-au perpetuat, după cum am putut vedea din ancheta recentă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu generali şi înalţi ofiţeri, toţi „de uscat”, implicaţi într-un caz de corupţie. Acum, când comanda SMG a fost preluată de un pilot, generalul-maior Ştefan Dănilă, există teama ca nu cumva fenomenul să se repete, de această dată albăstrindu-se holurile SMG, după uniforma Forţelor Aeriene. Dar pe lângă această atenţie în ceea ce priveşte echitatea numirilor în funcţie după criterii de valoare şi merit, noul şef al Armatei mai are de gestionat o situaţie foarte precară în zona logisticii.
În primul rând, starea Forţelor Aeriene este critică, pentru că în curând „expiră” MIG-urile, iar achi
