Ticu Lăcătuşu se sprijină discret de scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ şi priveşte modest către un public a cărui vârstă medie atinge cu greu 25 de ani. În stânga lui, regizorul Andrei Dăscălescu, directorul festivalului Filmul de Piatra, i se adresează cu voce scăzută, aproape în şoaptă. În amfiteatrul oval, tapetat cu pluş vişiniu şi utilat cu scaune incomode se aud doar vocile celor doi.

Ticu este primul român care a urcat pe Everest. A atins cel mai înalt punct al planetei pe 17 mai 1995, după ce cu un an în urmă ajunsese la cota 8100 pe acelaşi vârf, urcând pe o rută în premieră mondială. A început alpinismul la 20 de ani, înainte să intre la Facultatea de Geologie din Bucureşti şi se consideră un alpinist norocos, care a parcurs rapid etapele de iniţiere şi a învăţat de la cei mai buni. Printre ei sunt nume grele din alpinismul românesc, ca Emil Coliban, cel care l-a inspirat cu expediţiile din Himalaya, dar şi din cel mondial, precum alpinistul neozeelandez Russel Brice, cel mai bun organizator de expediţii pe Everest.

După revoluţie, Ticu a făcut două expediţii în Caucaz şi a cucerit vârful Elbrus (5633 m) şi cei mai periculoşi patrumiari din lume. Apoi a mers în Elveţia Saxonă, alături de prima echipă de alpinism din Piatra Neamţă, Petrodava-Linx, cu care a făcut mai multe rute de escaladă de grad 6-8. Pe 2 august 1992 a ajuns pe faimosul vârf himalayan Broad Peak (8047 m), din Pakistan, devenind primul român care urcă la peste 8000 de metri.

După câteva premiere româneşti în Caucaz, pe care le-a facut un an mai târziu, Ticu încearcă cucerirea Everestului în 1994, însă abandonează la cota 8100 de metri, din cauza vremii imposibile. Reuşeşte să-l urce anul următor, escaladând pe ruta nordică, alături de o echipă internaţională condusă de acelaşi Brice.

În întreaga carieră a urcat pe cele mai înalte şapte vârfuri de pe