De ce atâta opoziţie, ne putem întreba? Mai ales că o serie de rapoarte tehnice arată că cel puţin Bucureştiul şi-a fi făcut temele. În primul rând pentru că oricât de satisfăcătoare ar fi aceste rapoarte, Parisul spre exemplu nu are încredere în eficienţa luptei anti-corupţie din România. Dacă Germania şi mai ales Franţa afirmă că nu sunt într-o logică de confruntare pe acest subiect ci mai degrabă deschise la dialog, se aşteaptă ca eforturile mari să vină dinspre est, de la Bucureşti şi Sofia.

Termenul de aderare cel mai probabil, vehiculat de mai multă vreme şi confirmat neoficial recent, ar fi un an, un an şi jumătate.

Oficialii de la Paris nu ezită să remarce că însuşi preşedintele Traian Băsescu recunoaşte că există corupţie la toate nivelele.

A lega astfel MCV - mecanismul de cooperare şi verificare - de Schengen ar fi uşor de realizat. Apoi, există un soi de incompetenţă care nu-i satisface pe adeversarii intrării României şi Bulgariei. "Cele două nu sunt capabile să utilizeze decât între 15 şi 20% din fondurile structurale" observă analiştii de la Paris. A doua întrebare, "de ce nu se face distincţia între România şi Bulgaria dacă prima este totuşi mai bună decât a doua" nu mai are rost să fie pusă. "România şi Bulgaria nu pot fi disociate" este de altfel discursul majoritar.

Ce-ar trebui însă făcut pentru a schimba opinia occidentalilor? Multe, ar fi răspunsul Parisului. "Un sistem judiciar eficient, o politică anti-corupţie demnă de acest nume, o politică de formare" - pe scurt, se aşteaptă ca România şi Bulgaria să-şi asume pe deplin reponsabilităţile înainte de a pretinde intrarea în Schengen. Şi dacă nu pot singure, să facă apel la Bruxelles sau la alte expertize europene.

Se poate ca lucrurile să evolueze spre bine în răstimp scurt, mai ales că actuala preşedinţie ungară a Uniunii europene sprijină activ aderarea Rom