Au ajuns în casele de copii la vîrste foarte mici: Lucian, la 4 ani, iar Alexandra, la 3 ani. Au devenit „fraţi sociali“ pentru 15 ani. Ea nu şi-a cunoscut niciodată părinţii. El are tatăl decedat, iar mama grav bolnavă psihic. Alexandrei îi plac animalele şi oamenii care o fac să rîdă. Lui Lucian îi plac discuţiile cu adulţii şi complimentele. În organizaţia care avea grijă de ei au schimbat patru mame sociale, cinci pedagogi, nenumăraţi psihologi, cîţiva fraţi sociali, doi-trei directori şi ceva mai puţini consilieri. Au primit rechizite, haine, sfaturi, hrană, jucării, ore de terapie, meditaţii. Lucian avea – şi mai are – probleme cu limba română. Alexandra – cu politeţea şi simularea bunăvoinţei. La şcoală nu au avut rezultate strălucitoare: au învăţat atît cît s-au priceput, rîvna era amestecată cu toane, conflicte cu colegii sau profesorii, revoltele adolescenţei, teama de viitor, grija pentru părintele bolnav, complexele statutului de copil asistat social.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Alexandra a lucrat zeci de ore ca voluntar în centrele de îngrijire a animalelor. Lucian şi-a cîştigat primii bani, la 16 ani, ca băiat bun la toate într-o firmă de computere.
Toată copilăria şi, mai apoi, adolescenţa, Alexandra şi-a camuflat feminitatea în haine băieţeşti, gesturi masculine, duritate de maidan. Lucian şi-a ascuns neputinţele şi teama de a fi rejectat, preluînd autoritar şi stîngaci rolul de tată pentru fraţii sociali mai mici.
Au trecut prin momente de răscruce: eşecuri la examene sau teze, furii neţinute în frîu, moartea unui frate social, despărţiri. Au primit daruri care le-au adus lacrimi de bucurie: abonament la curs de echitaţie, pui de cîini, computer, diplome, plecări în tabere.
Acum, Lucian este student la ASE. Alexandra – la Medicina Veterinară. Muncesc, în afara orel
