La inceputul acestei saptamani a avut loc o dezbatere organizata de Institutul de Studii Populare si Fundatia Konrad Adenauer - "Reforma institutionala a Statului Roman. Statul asistential, statul minimal sau statul eficient", in cadrul careia guvernantii nostri, in frunte cu presedintele si premierul, au continuat ofensiva declansata anul trecut impotriva statului social si a fenomenului numit "nemunca". Si nu ma refer aici doar la declaratii retorice, ci la o serie de masuri concrete, cum ar fi prevederile din proiectul noului Cod al Muncii, taierea ajutoarelor sociale din vara lui 2010, inasprirea conditiilor de acordare a ajutorului de somaj si a venitului minim garantat (VMG).
Dar nu masurile concrete, de intarire a controalelor, sunt cele care mi se par revoltatoare. Cercetarile in domeniu arata ca in ceea ce priveste conditiile de eligibilitate ale VMG, de exemplu, Romania are prevederi destul de relaxate si putin rigide in comparatie cu multe state europene. Daca ma gandesc la coruptia care paraziteaza toate sub-sistemele societatii romanesti, atunci nu pot sa nu sustin macar o parte din masurile de sporire a controlului si conditionarilor pentru acordarea ajutoarelor sociale (cum ar fi aceea ca nu primariile vor aproba plata VMG, ci Agentia pentru Prestatii Sociale). In schimb, mi se pare revoltatoare demonizarea figurii asistatului social si portretizarea acestuia ca un individ care 1) huzureste pe banii statului si 2) este un lenes ce are posibilitatea sa munceasca, dar refuza asta.
Huzurul saracilor
Sa ne uitam la primul aspect, cel al "huzurului" asistatului care cumuleaza "venituri de ministru". Nu voi compara cei aproximativ 30 de euro pe care ii primeste o persoana singura in Romania cu cei 600 de euro pe care ii ia beneficiarul de VMG in Belgia, de exemplu. Suntem o tara saraca si nu putem compara mere cu pere - sunt de acord! Va
