Nu ştiu dacă există alt loc în Bucureşti unde mai puteţi asculta Michael Jackson, REM, Phil Collins sau Europe remixaţi pe ritmuri orientale. Nu ştiu dacă „aşa se face la ei" sau e doar o găselniţă a patronilor restaurantului din strada Franceză. Cu siguranţă însă, muzica este unul din primele lucruri pe care îl veţi remarca odată intraţi la restaurantul „Divan".
De fapt, este al doilea după ţinuta chelnerilor, toţi îmbrăcaţi în costume tradiţionale turceşti. Adidaşii nu se prea potrivesc cu restul, dar să nu fim cârcotaşi, mai ales că, la finalul unei mese bune, adidaşii sunt ultimul lucru de pe lume de care să vă mai pese...
Afară la cort, pe timp de vară, înăuntru, la masă sau pe canapelele de la etaj, în toate anotimpurile, restaurantul „Divan" vă aşteaptă cu un meniu turcesc variat, pregătit de maestrul bucătar Salih, despre care în prezentarea restaurantului se spune că „visează în fiecare noapte că găteşte". Ce face el noaptea e treaba lui, dar pot să zic că pe înserat şi nu în vis, ci în realitate, Salih şi ajutoarele lui chiar gătesc bine. Nu degeaba a devenit unul din cele mai cunoscute localuri cu specific turcesc din Bucureşti. Aici are un cuvânt important de spus şi localizarea „în buricul târgului". Dar, având în vedere că vara trecută restaurantul a deschis, la câţiva metri mai încolo, şi „Divan Express" - un fast food în care nu găseşti ketch-up şi maioneză - la care e tot timpul coadă, lângă un local care e gol tot timpul, se pare că nu numai locaţia e „de vină" pentru succes.
Mi se spusese că e aproape imposibil să mergi la „Divan" fără rezervare. Am încercat fără şi am găsit locuri în restaurant la ceas de seară. Ce-i drept, era într-o zi de luni.
La parter este restaurantul cu mese şi la etaj cafeneaua unde te poţi lăfăi pe canapele, eventual însoţit de o narghilea. Acum „de-o fi una de-o fi alta/(...)/ bucuroşi le-om d
