Toată lumea încearcă să se folosească de orice mijloc de comunicare în masă. Este normal să încerce. Şi este la fel de normal să refuz acest tip de relaţii cu lumea politică.

În materie politică nu-mi mai dau cu părerea. Acum reprezint un grup de presă, care încearcă să-şi construiască o imagine independentă şi cât se poate de obiectivă. De aceea, o părere pe care eu mi-aş exprima-o acum n-ar face decât rău. Sunt membru PNL şi voi fi mereu. Tocmai de aceea nu sunt în măsură să-mi exprim o părere. Aş afecta poziţia grupului de presă pe care îl conduc. Eu cred că un trust de presă care-şi asumă o poziţie politică într-o ţară ca România este o organizaţie care va ateriza forţat. A ajuns un fel de limbă de lemn declaraţia că presa trebuie să fie independentă. Independenţa presei este o chestiune relativă, dar reală. Nu cred că ar trebui să existe monedă de schimb între presă şi politică. Există doar o percepţie falsă a lumii politice româneşti cu privire la modul în care mass-media poate influenţa publicul. Toată lumea încearcă să se folosească de orice mijloc de comunicare în masă. Este normal să încerce. Şi este la fel de normal să refuz acest tip de relaţii cu lumea politică. O voi refuza întotdeauna.

Presa trebuie să fie obiectivă, să aibă o statură proprie, independentă faţă de forţele politice, chiar dacă şi ea însăşi are o anumită ideologie.Nu mă amestec în politica editorială a trustului şi sunt responsabil doar pentru ceea ce scriu eu. Totuşi, între politicile comerciale şi politica editorială există o legătură naturală, care o subordonează pe cea de-a doua. Aşa e peste tot în lume, presa este o afacere. Evident că între managementul editorial şi cel comercial există o empatie, un spirit de echipă, fiindcă altfel nu are cum să funcţioneze această fabrică. O numesc aşa pentru că e un termen intrat deja în vocabularul industriei media: „fabrică de conţ