Sorina Woinaroski. Scrieţi, emoţionîndu-mă: Sunt o veche cititoare a revistei. Am urmat echipa lui George Ivaşcu de la „Contemporanul” la „Gazeta Literară”, ce căpătase dreptul de a nu mai imita (prea tare) modelul rusesc. Sunt mulţi ani de atunci, peste 40, şi, în afara numerelor prea festive, v-am urmărit cu plăcere si cu folos. Vă referiţi apoi la ancheta din nr. 49-50, de anul trecut şi aveţi o idee bună: vă constituiţi singură în juriu pentru a premia cel mai frumos „exerciţiu de admiraţie”. Remarcaţi că, din 18 răspunsuri, doar 12 respectă cerinţa anchetei şi vă întrebaţi de ce restul repondenţilor s-au angajat într-un joc dacă nu-i respectă regula (de a portretiza un autor contemporan pe care îl admiră). „Întreabă-mă să te-ntreb”! Apoi decideţi laureata cu motivaţii întemeiate: „Se atribuie Marele Premiu si Unicul/ Doamnei Ioana Pârvulescu./ Pentru că are generozitatea să-şi admire confraţii. Pentru că are tăria de caracter de a o recunoaşte public. Pentru că le citeşte scrierile şi le judecă fără frăţească invidie. (...) Pentru că şi juriul are trei pisici”. Sînt de acord cu „juriul”! Observ în treacăt că şi cîştigătoarea s-a abătut puţin de la regula anchetei: s-a referit la doi şi nu la un autor. Vă felicit pentru alegere şi justificare, şi ea un frumos exerciţiu de admiraţie. Presupun că premiul va consta într-o mică felină.

Petru Dimulescu. Scrieţi clar: „Bună ziua, am scris o poezie, poate vă place”. Bună să vă fie inima, că poezia - ioc. Nu-mi place. Să vedeţi de ce. Recitiţi acest pasaj, eventual cu voce tare: Că noi am colorat visteria nopţii cu structuri narative perfect ierarhizate/ şi discret polisemantice; ne-am întrebat apoi ce rămâne de făcut;/ şi p-ormă am căscat, la drept vorbind. Dacă şi pe dvs. v-a apucat căscatul, eu ce să mai zic. Poezia presupune o anumită tensiune, o încordare a gîndului şi a sintaxei. Lucia Sava. Ceea c