Faptul că măsurile de austeritate – mult clamate altminteri ca mari deşteptăciuni –, impuse cu anasîna unei populaţii încă buimăcite de ce se întîmplă, au atins şi cadrele militare a generat multe proteste. Anunţul ministrului Apărării, un fripturist ajuns general de patru stele, cum doar Eisenhower sau Rommel căpătaseră pe cîmpul de luptă, cu aer de terchea-berchea patriot, că pensiile cadrelor militare nu vor fi afectate a rămas vorbă în vînt. Nu ar fi nici prima, nici ultima afirmaţie a liderilor noştri politici de astăzi care rămîne fără acoperire. Una zic azi, alta fac mîine, apoi o sucesc că nu au zis aşa, că s-a interpretat greşit şi a „n“-a ordonanţă de urgenţă va pune lucrurile în matca lor. Nimic nu mai este la locul lui. A trebuit să vedem şi aşa ceva: colonei şi generali ai Armatei Române, cu păr alb şi vipuşcă la pantaloni, vorbind despre preşedinte şi premier, cum doar chivuţele din buza Oborului afurisesc autorităţile. Aici s-a ajuns. Nu că am avea o foarte mare preţuire pentru toate cadrele militare şi ofiţerii de rang înalt din MAI, MAE sau servicii – cu pensii babane, chiar şi atunci cînd sînt mici... – dar legea e lege şi nu ar trebui să lase loc de tocmeală. Revolta militarilor ne reaminteşte de revolta celor din MAI de astă toamnă, cînd am văzut cum se aruncă caschete şi se strigă sloganuri greu de imaginat pe buzele unor cadre militare. Realitatea devine o suprarealitate şi nemulţumirea devine generală. De unde a plecat tot acest vodevil care aruncă o umbră nemeritată asupra unei vechi instituţii a statului român, Armata? S-a tot spus că pensiile sub 3.000 de RON nu vor fi afectate şi s-a tot repetat, clar şi răspicat, prin vocile ferme ale prim-ministrului şi al ministrului MApN. Dar pînă la urmă a ieşit o mare bulibăşeală. Nu intrăm în detalii tehnice sau în speculaţii deşarte – de ce un medic sau profesor nu au astfel de pensii? –, c