Ca şi în alte ţări din lume, şi în Brazilia se fac continuu bilanţuri personalizate ale anului 2010: cine se află pe primele locuri, cine pe ultimele, care au fost cele mai importante evenimente, cu semn pozitiv sau negativ, ce filme au repurtat audienţă maximă, în cîte exemplare s-au vîndut cărţile din top etc. etc.
Mai interesant mi s-a părut un alt clasament; revista „Veja“ („Vezi”), cea mai importantă din ţară, un fel de „Le Point“ local, a identificat, între brazilienii dispăruţi pe parcursul anului 2010, pe cei care s-au bucurat de atenţie deosebită în timpul vieţii, nu doar în Brazilia, ci şi în străinătate; brazilienii cu adevărat proeminenţi ce s-au stins în ultimul an.
A rezultat o listă de 8 persoane, doar opt, dar care desenează un portret exact al ţării de la Tropice.
Din fericire, nici unul dintre laureaţi nu a fost cosit de soartă la o vîrstă fragedă: aproape toţi au murit dacă nu chiar de bătrîneţe, în orice caz la vîrste avansate; celebritatea lor internă şi internaţională s-a sedimentat, cum era normal, şi pe numărul consistent al anilor acumulaţi.
Meseriile şi sursa celebrităţii aleşilor par semnificative; să spunem că nici unul dintre cei opt nu fusese foarte bogat şi că deci la nici unul notorietatea nu se bazase pe avere; fuseseră pînă la urmă opt intelectuali.
Între cei opt, numărăm doi politicieni renumiţi, abonaţi decenii la rînd la înalte funcţii publice: pace sufletelor lor, dar cred că ei vor fi uitaţi cei dintîi, pentru că, slavă Domnului, politicieni se nasc cu ghiotura pe toate meridianele şi în fiecare an.
Din ceilalţi şase, doi erau instrumentişti de mare clasă şi compozitori de muzică uşoară, posesori de talente desăvîrşite (Paulo Moura şi Johnny Alf, după cum se numea muzicianul în variantă americană); altul – un foarte bun jurnalist radio şi TV, creatorul,
