O carte intitulată Poştalionul cu boi adună articolele publicate de Mircea Iorgulescu în „Cultura“, în „Vatra“, în suplimentul „Jurnalului naţional“ („Scânteia“ !).

A apărut în 2010 la Editura „Karta Graphic” din Ploieşti, la iniţiativa lui Ioan Groşescu, scriitor şi jurnalist prahovean, editor, vechi prieten şi fost coleg de studenţie cu Mircea Iorgulescu. În nota introductivă acesta, ca „autor fizic” al cărţii, îi mulţumeşte celuilalt, ca „autor moral”.

Este o carte de atitudine, însumând comentarii despre lumea actuală şi despre trecut, acesta pus în relaţie tot cu actualitatea, ca element de raportare care poate să explice, măcar în parte, ce se întâmplă azi.

Prin tot spiritul ei, cartea îl exprimă pe Mircea Iorgulescu, intelectual lucid şi riguros în judecăţi, în demonstraţii, inechivoc în mesajul pe care îşi impune să-l transmită, polemist tăios, dar nu de cuvinte, ci de argumente, căutând totdeauna, dincolo de aspectele de la suprafaţă, cauzele care au generat un anume fenomen. Tot ce se întâmplă, în societate sau oriunde, are pentru el o cauză, o logică interioară şi ele trebuie depistate, desluşite, fără a ne lăsa amăgiţi de aparenţe.

Ce e totuşi cu acest titlu curios, Poştalionul cu boi ? Curioasă este şi împrejurarea istorico-literară care i l-a inspirat lui Mircea Iorgulescu. Să vedem. Revoluţionarul şi gânditorul rus A. I. Herţen, călătorind cu un paşaport valah, în 1849, din Franţa în Elveţia, este întrebat de un tovarăş de drum dacă în Valahia sunt poştalioane. Răspunsul, dat în glumă, a fost că sunt, dar trase de boi, cu ele circulă moldovalahii de la Iaşi la Bucureşti. Gluma lui Herţen, de care şi Perpessicius luase cunoştinţă, citind jurnalul rusului, i s-a părut semnificativă lui Mircea Iorgulescu pentru ce se întâmplă deseori la noi, chiar dacă, propriu-zis, despre boi înhămaţi la poştali