Într-un an 2011 de la care se aşteaptă o creştere economică de unul sau două procente, Banca Naţională îşi reia grijile
legate de inflaţie, pe care o vede decelerând cel puţin în cel de-al doilea semestru. Ca şi în trecut, BNR se arată preocupată de problemele structurale din economia românească, de pieţele interne slab concurenţiale, care permit companiilor să îşi treacă ineficienţa în seama consumatorilor, de derapajele bugetare, de aşteptările inflaţioniste ale populaţiei şi de factorii psihologici care favorizează creşterea preţurilor. Adică exact de toate elementele care nu sunt în curtea băncii centrale şi cărora instituţia nu li se poate adresa direct.
Probabil, totuşi, BNR ar fi mai bine să se concentreze asupra problemelor care chiar se află sub autoritatea sa. Adică la cantitatea de bani care fugăreşte produsele. Dacă masa monetară va fi menţinută sub control, agenţii comer-ciali vor fi nevoiţi să îşi ajusteze politicile de preţuri în funcţie de realitatea unor disponibilităţi restrânse.
La sfârşitul anului trecut, guvernatorul Mugur Isărescu se arăta contrariat de faptul că goarna inflaţionistă este sunată periodic în presă pentru a-i goni pe consumatori spre rafturi ca să cumpere produse la preţuri din ce în ce mai inflamate. Componenta psihologică a inflaţiei este importantă (mai ales într-o ţară cu experienţa hiperinflaţiei anilor ‘90) şi de aceea mulţi dintre producători şi comercianţi abuzează de impactul
respectiv, anunţând scumpiri ori de câte ori au acces la media. Pe aceştia, guvernatorul i-a numit „trăncănitori“: „Nu orice trăncănitor din această ţară are dreptul să se ducă la televizor să-şi promoveze interesul“.
Prezenţa supărătoare a „trăncănitorilor“ pare a fi un atentat direct la menţinerea inflaţiei în limite rezonabile. Totuşi, nu ne putem opri să nu ne gândim că guvernatorul nu ar trebui să fie iritat de aceştia
