Multipla campioană la tenis de masă Maria Alexandru trăieşte o mare dramă. În România, aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de performanţele sale.
Născută în decembrie 1939, Maria Alexandru a jucat de la vârsta de 12 ani la Clubul Progresul din Bucureşti şi tot acolo şi-a încheiat cariera competiţională, la aproape 40 de ani. Deşi toate rezultatele de marcă pentru România le-a obţinut fiind legitimată la clubul din Parcul cu Platani, acum preluat în administrare de BNR, Maria Alexandru trăieşte drama de a nu mai reprezenta nimic tocmai pentru gruparea sportivă pentru care a jucat peste 30 de ani.
Cum se face că una dintre cele mai titrate jucătoare de tenis de masă din România nu mai calcă pragul clubului pentru care a jucat zeci de ani?
Într-adevăr, pot spune că am petrecut o viaţă de om în „Parcul cu Platani", unde am activat mai întâi ca sportivă, iar după ce m-am lăsat de competiţii am fost antrenoare încă zece ani. Performanţele deosebite le-am realizat însă ca jucătoare. Între 1953 şi 1979 am reprezentat de 12 ori România la Campionatele Mondiale, unde am cucerit patru titluri la dublu, unul la individual şi unul la dublu mixt. Am luat parte la zece ediţii ale Campionatelor Europene, iar în 1966, la Londra am cucerit titlul la individual şi tot la simplu am obţinut argintul în 1976. În 1960, am cucerit titlurile europene alături de Angelica Rozeanu, la dublu feminin, şi alături de Gheorghe Cobîrzan, la dublu mixt, iar în 1974, 1978 şi 1980, tot la dublu feminin, cu diverse partenere, m-am clasat pe locurile secunde. Cu toate acestea, spre marea mea durere, în prezent nimeni din conducerea BNR, care a preluat clubul Progresul Bucureşti, nu-şi mai aduce aminte de mine.
De patru sau cinci ani n-am mai intrat în sălile de tenis de masă de acolo. Nu numai că nu m-a chemat nimeni măcar să-mi strângă mâna, în semn de respect şi apreciere pentru
