Andreea Mihaela Ghinea are 18 ani, dar arată ca un copil. E micuţă, ruşinoasă şi foarte ataşată de mama ei. Îi e ruşine să se uite în ochii oamenilor, pentru că ştie că oamenii nu se uită în ochii ei, ci îşi ţintuiesc privirile asupra defectului. Iar apoi întorc capul cu groază sau cu milă şi-şi scuipă în sân a „Doamne fereşte!”
Andreea e o copilă veselă, lipicioasă şi foarte timidă. Şi tot ce-şi doreşte mai mult pe lumea asta este să fie frumoasă. Şi... să poată muşca dintr-un măr.
S-a născut cu o malformaţie a vălului palatin, denumită popular „gură de lup”. Practic, cerul gurii era despicat pe jumătate.
Andreea a crescut fără tată. Acesta şi-a părăsit pruncul imediat după naştere. Irina Soare, mama ei, s-a chinuit singură prin spitale, pentru a-şi vedea fata întreagă. „În 1993, la un an, a făcut prima operaţie de reconstrucţie a buzei de sus. Dr Pesamosca a fost cel care a operat-o”, povesteşte mama.
La 4 ani a început calvarul. Medicii de la Spitalul Grigore Alexandrescu au încercat să-i corecteze malformaţia, însă operaţia s-a desfăcut, lăsând în urmă o despicătură mai mare decât cea iniţială. „Şi nu asta a fost cea mai mare problemă după intervenţie, ci faptul că, din cauză că nu i s-a oxigenat bine creierul în timpul operaţiei, fata mea a rămas cu un uşor retard”, spune tristă mama, în timp ce Andreea îi zâmbeşte şi o strânge în braţe.
După un an, au încercat din nou – „de data asta la spitalul de chirurgie maxilo-facială. Acolo, operaţia a ţinut până am ajuns înapoi în salon şi apoi s-a desfăcut”, spune Irina Soare. „Mi-a fost extrem de greu cu ea cât a fost mică. Eram singură, speriată şi nu ştiam cum trebuie să ai grijă de un copil în situaţia ei. Aşa că plăteam o doctoriţă care venea la mine şi noaptea, dacă aveam nevoie de ea. Între timp, am învăţat să mă descurc şi singură”.
În anul 2000, Irina a ajuns cu Andreea la
