„Congresul SUA a mustrat politica comercială a Beijingului” (El Pais). „Relaţiile chino-americane” (Le Monde). „Tunisia: noua Putere se instalează, contestaţia continuă” (Le Figaro). „Asociaţia patronatului francez a cerut Guvernului adoptarea unor măsuri de a reducere a costurilor mâinii de lucru” (Les Echos). „Biserica intră pe teren: este necesară mai multă moralitate şi legalitate” (La Stampa).

Presa franceză şi europeană continuă să acorde spaţii ample vizitei preşedintelui chinez, Hu Jintao, în SUA.

„Între Obama şi Hu Jintao dialog fără asperităţi”, titrează cotidianul editat de Vatican, Osservatore Romano, care notează că „între cei doi, tonul a fost conciliant în ciuda divergenţelor”. Tot Osservatore Romano ne informează „de ce Beijingul şi Washingtonul vorbesc des: deoarece China a devenit a doua economie a lumii şi primul creditor al Statelor Unite”.

Cotidianul spaniol El Pais, publică o fotografie a preşedintelui chinez, Hu Jintao, alături de Henri Kissinger (amândoi zâmbitori), fotografie făcută la Capitoliu şi un titlu mai puţin amuzant: „Congresul SUA a mustrat politica comercială a Beijingului”. În articol se menţionează: „Camera Reprezentanţilor ameninţă să pedepsească Beijingul dacă acesta nu îşi va reevalua moneda, yuanul”.

Editorialul din Le Monde este intitulat „Relaţiile chino-americane”. Vizita preşedintelui Hu Jintao la Washington, între 19 şi 22 ianuarie, a confirmat acest prim adevăr: „între China şi Statele Unite, relaţiile nu pot fi altfel decât conflictuale”. Pentru prima dată de foarte mult timp, „America este confruntată cu o putere care înţelege să o rivalizeze la toate nivelurile: economic, militar, ştiinţific, cultural. Colosul chinez a remodelat deja scena economică mondială; China vrea să devină un gigant strategic şi nu numai în regiunea sa. Emergenţa unei Chine bogate şi puternice este în mod si