- Diverse - nr. 707 / 21 Ianuarie, 2011 Draga nepoate, sa nu dea Dumnezeu omului cat poate duce! Gandind si judecand mersul vietii la romani, nicicum nu e logic faptul ca trei sferturi din numarul populatiei sta cu capul plecat, iar un sfert dirijeaza si ne tine sub papuc. Eu inteleg ca cineva trebuie sa conduca, pentru ca asa a fost de cand e lumea. Dar, mai nepoate, sa tina fraiele ca lumea, sa nu dea cu oistea in gard. In noaptea de an nou, tineretul si oamenii cu resurse materiale aruncau cu banii in aer sub forma de petarde, dadeau cu sticlele de sampanie de pamant, urlau ca bezmeticii, lasand in urma lor munti de gunoaie. A doua zi, pe sticla televizoarelor apareau cei care au dardait in case de frica facturilor la intretinere! Cu glas ferm si hotarat, sefii spuneau ca, in 2011, criza se va inmuia. Pana atunci, capul sus, romani! Au pe cine pacali, ca stirea a fost lansata la televiziune, iar romanul ii crede. Iar reporterii gasesc, in fiecare saptamana, cate un subiect cu care fac capul fraierului calendar. Cazul Sobaru. Ii plang de mila, si cu asta gata! Stimati cititori, oamenii tac nu din lasitate, ci de frica zilei de maine. Se scoala, dimineata, cu frica in san, poate, astazi va fi dat afara de la lucru. Ramas pe drumuri, primul lui gand este la copii, ce vor manca maine? Nadejdea este el, somerul, care nu le mai poate da mancare sau un medicament. El insusi are nevoie de imbarbatare sa nu isi puna latul de gat! Cui ii pasa ca se sinucid sute de amarati, satui de pacaleala "Sa traiti bine!" a lui Basescu! Isi iau flota lor si trec pe lumea cealalta, cu speranta la mai bine! In una din zile, sontac-sontac, bate la usa un vechi prieten. Mi-a parut bine, ca nu l-am vazut de o luna si ceva. Si l-am intampinat cu "La multi ani". M-a privit lung si mi-a reprosat: "Am stat cinci zile in spital. Nimeni nu m-a intrebat de ce sunt acolo. Cateodata, cate o so