Pentru a capata o imagine eficienta a celor discutate si poate hotarate in summitul dintre presedintii Statelor Unite si Chinei un analist serios trebuie sa plece in primul rand de la discursurile oficiale, care de obicei urmaresc temele principale si evolutia lor pe parcursul intalnirii intre liderii respectivi. Am citit trei “discursuri Obama” si doua “discursuri Hu”. Nu voi discuta prea multe despre continut si despre evolutia pozitiilor presedintilor pentru ca asta o voi face intr-un articol in care voi incerca sa concluzionez o posibila noua faza a relatiilor internationale dupa intalnirea celor doi. Actorul principal al articolului prezent va fi “scriitorul de discursuri” al lui Obama – Jon Favreau, care inca o data a facut fata cu brio la problematica intalnirii si a reusit prin cele trei discursuri sa navigheze verbal prin zecile de probleme care au fost puse pe masa de tratative in aceasta intalnire.

Jon Favreau(Fav) este un om extrem de tanar, avand in vedere statutul pe care l-a castigat pe merit. Fav a intrat in Casa Alba la varsta de 27 de ani (va implini in iunie 30) reusind sa devina cel mai tanar asistent al Presedintelui SUA din toate timpurile; formal el este Asistent Prezidential si director al echipei scriitorilor de discursuri (Assistant to the President and Director of Speechwriting). Pentru cine nu cunoaste decorul, functia pare minora, adevarul este caTime l-a pozitionat pe locul83 din cele 109personalitati influente mondiale ale anului 2009. Fara indoiala, Fav a avut extrem de multe merite in campania la presedintie a lui Obama, lui ii este atribuit si vestitul slogan “Yes, We Can,” desi dupa niste timp s-a constatat ca era traducerea lozincii “Sí, se puede” a sindicatului muncitorilor agricoli “La Unión de Campesinos”, de la care si politicienii romani care au format partidul UNPR auplagiat logo-ul(vezi, aici). Jon Favreau este fara in