Când îl văd pe Radu Mazăre revoltat mă apucă râsul. Fără a-şi da seama, primarul nu ne oferă niciodată imaginea furibundă a omului călcat pe gât de sistem, care suferă şi resimte la modul fizic vreo lipsă.
Săptămâna asta s-a plâns din nou că n-are bani la primărie. Îmbrăcat la patru ace, tuns, frezat, cu un ceas Edox Classe Royale 5 Minute Repeater (pe care Internetul ni-l "serveşte" la preţuri de mii de dolari... înspre zece, ca să fiu mai precisă) la mână, tocmai întors dintr-o vacanţă de O LUNĂ în CARAIBE, primarul ales de constănţeni se lamenta în faţa presei că nu are bani, că Boc este rău şi că nu ştie încotro să "arunce" cu puţinele fonduri de care dispune. Eu pot accepta că există posibilitatea să aibă dreptate. Cu toate că-mi păstrez opinia că, atunci când au avut bani, el şi prietenul lui, Nicu de la CJC, au aruncat cu ei în stânga şi-n dreapta. Ba chiar, trebuie să recunoaştem cu mâna pe inimă că banii încă se duc spre firmele prietene, chiar şi aşa, puţini cum sunt. Iar opinia mea este că, de fapt, nu prea plângem de mila oraşului ci de mila noastră, a celor care nu mai pot da bănuţi cui trebuie. Dar, repet, este o simplă opinie care-mi aparţine. După ce s-a lamentat şi şi-a contorsionat degetele noduroase, aşa cum face de fiecare dată când se dă nervos, revoltat şi cu grijă faţă de supuşi... pardon, votanţi, Mazăre a scos din joben chestionarul. Să spună constănţenii pe ce să se ducă puţinii bani ai oraşului, să aleagă ei, să fie ei responsabili, nu el. Că este mai simplu să arunci totul în cârca altora, mai ales că stai în oraşul pe care-l conduci mai puţin decât orice alt locuitor al lui, cu excepţia navigatorilor. Cum concediile sunt la mare preţ, uneori mă minunez că Mazăre mai ştie ce şi cum se întâmplă p-aici. La un moment dat, în prezentarea sumelor şi a modurilor în care ar putea fi folosite, primarul de Constanţa a dat o veste bombă:
