Suntem într-o epocă în care un complex sportiv poate să atragă antrenorii de sport, copiii, sportivii de performanţă. O bază sportivă îngrijită, atractivă, frumoasă este o competiţie faţă de malluri. Dacă ar exista baze sportive atractive, oamenii ar prefera să se ducă să joace ping-pong sau să înoate decât să stea să fumeze într-o cafenea.

Spaţiile verzi trebuie să rămână verzi, parcurile să fie parcuri, bazele sportive (puţine, câte mai sunt) să rămână baze sportive, să nu fie distruse prin diverse proiecte imobiliare. Tendinţa celor care administrează bazele este să scoată bani din ele.

Terenurile de tenis sau de baschet nu trebuie să devină terenurile private ale unui mic grup de cetăţeni.

Ce moştenire lăsăm copiilor şi nepoţilor noştri? Oraşe de beton sau oraşe în care să se poată face sport, mişcare, aşa cum se întâmplă în lumea civilizată? Un înţelept spunea că atunci când construieşti un stadion, închizi un spital sau o închisoare.

Noi, acum, distrugem bazele sportive, iar numărul bolnavilor din spitale şi al deţinuţilor din penitenciare, în permanenţă creşte.