Nici nu a început bine 2011 şi se anunţă un an negru pentru România. După ce Franţa a dat tonul trimiţând România să mai stea puţin la colţul Europei pe coji de Schengen, Germania şi, iată, Finlanda confirmă atitudinea francezilor, cei mai apropiaţi, până de curând, prieteni ai României. Deocamdată, reacţia Bucureştiului este strict retorică şi pare inadaptată la cruda realitate: peste jumătate din „prima echipă“ a Europei a schimbat foaia în privinţa României.

Reticenţa echipei A

Existenţa unei „echipe A“ a fost remarcată de ceva vreme în media continentală, grupul format din Germania, Franţa, Finlanda, Austria, Olanda şi Luxemburg devenind o elită, exclusivism generat de bugetul solid al acestor ţări, salvatoarele celorlalţi repetenţi europeni. Deşi, în discursul său de ieri, de la întâlnirea cu şefii misiunilor diplomatice în România, preşedintele Traian Băsescu a vorbit repetat despre credibilitatea Uniunii Europene şi despre principiul respectării normelor dreptului internaţional, acolo jos, la firul negocierilor, se pare că se aplică, ne place - nu ne place, o grilă realpolitik. O dovedesc întâlnirile dintre miniştrii de finanţe ai zonei euro, ultima desfăşurându-se în această săptămână şi având drept obiectiv urgent stabilirea unui fond de salvare şi stabilizare a zonei euro. Deocamdată, eforturile sunt sterile, în special din cauza reticenţei „echipei A“ de a plăti integral oalele sparte de ceilalţi colegi. Iată cum au început să se poarte discuţiile din jurul meselor importante: principiile urmează banii, nu invers.

„Şoc!“

Surprinzătorul anunţ al retragerii din proiectul construirii reactoarelor de la Cernavodă a celor trei companii - franceză, germană şi spaniolă -, ar trebui să le reamintească autorităţilor de la Bucureşti, absorbite de dorinţa creşterii aripilor Schengen, că au încă mare nevoie de picioarele eco