Din serialul cu Cartea care mă calcă pe nervi.
Se duc, în ’90, Eugen Barbu şi Vadim Tudor cu căciula în mînă la premierul Petre Roman. „Dă-ne aprobare şi un sediu să scoatem o revistă. Punem opoziţia la respect şi terminăm cu monarhiştii!“ Le dă Roman aprobarea, îşi găsesc ei sediul şi încep să scoată România Mare, chitiţi la început, cum promiseseră, pe Opoziţie şi pe Rege.
Barbu, cătrănit că fusese dat afară din Uniunea Scriitorilor, se apucă să scrie „neşte amintiri“, din care să rezulte că el, de fapt, a fost o victimă a regimului tocmai dărîmat şi a scriitorimii care sprijinise defunctul regim şi apoi, de reacţionară ce era, îl dăduse pe el afară din Uniune. Şi începe cu Groapa, pe care criticii prolecultişti îl sfătuiau, zicea, s-o tragă pe lupta de clasă, ca să n-aibă probleme ideologice după apariţia romanului. Continuarea e aici.
Din serialul cu Cartea care mă calcă pe nervi.
Se duc, în ’90, Eugen Barbu şi Vadim Tudor cu căciula în mînă la premierul Petre Roman. „Dă-ne aprobare şi un sediu să scoatem o revistă. Punem opoziţia la respect şi terminăm cu monarhiştii!“ Le dă Roman aprobarea, îşi găsesc ei sediul şi încep să scoată România Mare, chitiţi la început, cum promiseseră, pe Opoziţie şi pe Rege.
Barbu, cătrănit că fusese dat afară din Uniunea Scriitorilor, se apucă să scrie „neşte amintiri“, din care să rezulte că el, de fapt, a fost o victimă a regimului tocmai dărîmat şi a scriitorimii care sprijinise defunctul regim şi apoi, de reacţionară ce era, îl dăduse pe el afară din Uniune. Şi începe cu Groapa, pe care criticii prolecultişti îl sfătuiau, zicea, s-o tragă pe lupta de clasă, ca să n-aibă probleme ideologice după apariţia romanului. Continuarea e aici.
