Un sondaj de opinie realizat recent arată că 71% dintre persoanele căsătorite cred cu tărie că vor trăi toată viaţa cu acelaşi partener - un rezultat destul de surprinzător dacă ne gândim că, potrivit statisticilor demografice, un mariaj din trei se încheie cu divorţ. Încercăm în continuare să facem o analiză cât mai detaliată a ceea ce înseamnă un cuplu, cu bune şi cu rele.

Nici un cuplu nu se poate rezuma la unirea celor doi parteneri sau la dragostea care există între cei doi. Din punct de vedere etimologic, termenul „cuplu“ înseamnă „legătură“, nu iubire. Cu toate că fiecare dintre partenerii implicaţi şi-ar dori ca un cuplu să fie definit doar prin sentimentul primelor emoţii şi uşurinţa cu care fiecare a intrat în viaţa celuilalt, realitatea este diferită. Cuplul este o alegere voluntară, deliberată şi uneori chiar încăpăţânată a partenerilor, care au decis să treacă peste defectele celuilalt, peste opiniile contrare şi să încerce să rezolve împreună conflictele.

În egală măsură, cuplul nu se rezumă la viaţa relaţională a celor două persoane, ci este şi o construcţie socială, o modalitate de a se prezenta în lume, de a se încadra în societate, de a răspunde normelor stabilite. Prin urmare, nu este suficient să vă iubiţi doar partenerul, ci trebuie să vă iubiţi şi cuplul şi să stabiliţi ce reprezintă el pentru dumneavoastră: siguranţă afectivă, stabilitate, o soluţie împotriva singurătăţii, confort material, cadru ideal pentru o familie.

Aceste întrebări denotă însă un aspect obiectiv al cuplului - respectiv faptul că un cuplu presupune împărţirea sarcinilor, asumarea în comun a situaţiei financiare, armonie sau neînţelegere - dar şi unul subiectiv, întrucât fiecare dintre parteneri are o anumită imagine cu privire la cuplu, o imagine care de multe ori se construieşte în funcţie de tipul de familie în care o persoană a crescut.

@