- Ardeleanca frumoasa si-ambitioasa, paseste pe drumul profesiei si-al vietii, cu o seriozitate care o apara ca un zid. In lumea cam pestrita a serialelor si a modei, Alina Puscas are o noblete aparte, care o distinge si o va ajuta sa invinga. Succes! -
Asteptandu-l pe tata
- Succesul tau in serialul "Narcisa Salbatica" a aruncat un val de uitare asupra carierei tale de manechin, careia ii datorezi prima iesire pe scena celebritatii. Cum a inceput viata ta sa se transforme in vis?
- Pentru inceput ar trebui sa povestesc cum am ajuns in Bucuresti. Pentru ca eu sunt nascuta in Sibiu, dar, de la trei ani, dupa divortul parintilor mei, am locuit la Targu Mures. Aceea a fost o perioada destul de trista din viata mea. Divortul propriu-zis nu l-am perceput ca pe o drama, fiindca tatal meu, oricum, nu statea mult pe-acasa. Maior fiind, avea foarte multe deplasari, deci eu n-am sesizat o mare schimbare. Mai tarziu, insa, i-am simtit lipsa tatei, pentru ca nu exista nimeni in casa care s-o mai tempereze pe mama. Ea a fost genul de parinte dominator si sever, care sfarseste prin a sufoca personalitatea copilului. Mi-as fi dorit sa mai fi fost cineva de fata care sa intervina si sa-i arate ca nu proceda intotdeauna corect in ce ma privea. Cineva care sa-mi mai tina si mie partea. Apoi au fost momentele dureroase, cand am castigat premii sau am luat bacalaureatul si cand tata, desi l-am asteptat, nu a venit. A existat, totusi, si o parte frumoasa a copilariei mele: faptul ca am crescut in Ardeal. Zona aceea mi-a amprentat spiritul si caracterul. De acolo am dobandit principiile care azi imi guverneaza viata: sa fiu corecta, sincera, deschisa, punctuala, si niciodata altfel decat discreta. In Ardeal, rufele murdare nu se spala niciodata in public. Intimitatea este sacra si la fel si familia. Sunt tare mandra ca sunt ardeleanca... Dar sa revin. In
